Ii iubesti parul blond, la fel de blond ca plaja pe care va iubeati vara trecuta. Ii iubesti pielea, pentru ca are miros de "acasa". Ii iubesti mainile, pentru ca nimic nu sopteste mai dulce sunt aici. Ii iubesti tocurile decise si necrutatoare care ti-au domolit orgoliul. Ii iubesti vocea, pentru ca iti potoleste setea de viata. O iubesti pentru ca face cafeaua buna. Pacat doar ca tie nu-ti place marea. Pacat ca nu esti familist convins, nici supus si nici romantic. Pacat ca tu nu bei cafea. Ii iubesti povestea. Ea se desprinde din bratele lui, face doi pasi inapoi, il priveste indiferenta si-i spune: "a venit". In acelasi timp, un alt el se apropie de cei doi, salutand-o pe ea si dand noroc cu el. Ea isi saruta absenta iubitul, sotul, amantul, etc. pe obraz si vrea sa se indeparteze, el o prinde de mana, o saruta pe buze, cu aceeasi pasiune cu care mai devreme ii mangaia parul. Ea pleaca. Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt...