Prin Gradina Botanica


Daca la plimbare prin gradina botanica n-am mai ajuns din motive de nori de ploaie amenintatori si mincinosi, mi-am facut un pic de lucru prin gradina botanica din balcon pe care o cam neglijasem in ultima vreme. Am luat plantele la pigulit, le-am curatat de frunzulite si flori uscate si le-am facut cate un dus celor mai mici si transportabile pana la cada. Si in sfarsit am pus in pamant puiul de Hoya uitat intr-un pahar cu apa, caruia ii crescusera mustatile de ieseau pe afara. Pe urma, am avut chef ca Laura Pausini si Sir Elton John sa ma tina de vorba in timp ce am gatit chestii simple, am pozat rezultatul final si am scris retetele pentru Arome Culinare. Dupa toate astea, am mai facut ceva inedit si neplanificat. Am pus oale cu apa la incalzit, ca sa ma spal in lighean. Din motive cu care nu vreau sa-mi incarc neuronii, s-a oprit apa calda pana luni, sau marti, sau pana nu stiu cand. Asa ca daca tot mi-am amintit cu drag de verile la bunici, cand ma spalam in balia de lemn cu apa incalzita la soare, am aplicat varianta moderna cu apa incalzita pe aragaz si spalatul in lighean de plastic. Daca n-am face planuri de mutare in alta parte, m-as gandi la o centrala sau macar la un boiler. Asa insa, deocamdata ne descurcam cu ce avem pana ne hotaram daca ne mutam sau nu. Bine ca avem aragaz si multe oale. Curatica, parfumata si pomadata, duminica am plecat cu mama la cumparaturi. Printre alte nimicuri, mi-am cumparat forma noua si hartiute vesele pentru briose. Cum s-ar zice, week-endul meu n-a fost ce-am planificat, semn ca e posibil sa fie adevarata vorba aia conform careia viata este ceea ce trece pe langa tine in timp ce tu esti ocupat sa-ti faci planuri, dar a fost un week-end plin cu de toate. Se pare ca azi am avut limbarnita. Daca cineva a ajuns cu cititul la finalul kilometrului de postare, il declar eroul zilei si-i fac cinste cu un Ginger Rogers.

Weekend-ul Devoratoarei de Curcubee


Adica eu, pentru ca zilele astea cel mai bine functionez cu portii generoase de curcubeu. Daca oi slabi, sau m-oi ingrasa de la el, nu stiu, o sa vad eu. Dar parca nici nu conteaza, deocamdata simt nevoia sa mananc vara cu lingura, sa ma bucur de fiecare zi cu soare si de fiecare culoare din farfurie, pentru ca nu mai dureaza mult si o sa-mi fie dor de ele. Asa simt in fiecare an, cand incepe luna august, parca e semn ca vara se apuca sa-si faca incet, incet, bagajele. Vara de anul asta a fost ca-n copilaria mea, cand era soare calm in fiecare zi si din cand in cand ne racorea cate o ploaie binecuvantata, iar cuvintele galben, portocaliu, rosu se foloseau doar ca sa descrie florile din curtea bunicii, nu si codurile termice. Noi am fost norocosi in coltul asta de tara, prin alte parti am auzit ca au fost si coduri din astea colorate. Am avut un week-end linistit, in care n-am reusit sa fac mai nimic din ce mi-am propus, drept e ca nici nu-mi propusesem prea multe. Am facut in schimb ce nu-mi propusesem. E bine si asa, ca mie imi plac surprizele! Mai ales cand ma surprind singura. De exemplu m-am surprins uitandu-ma la doua kg de afine pe care le cumparasem cand eram in transa probabil, pentru ca habar n-aveam ce vreau sa fac cu ele. 

M-am decis ulterior pentru un desert, o carafa mare cu limonada cu afine (reteta in curand, daca o doriti) si restul la congelator pentru tarte si prajituri la iarna. Gem nu fac, pentru ca mai am de caise, de visine, de trandafiri si la noi nu se consuma totusi atat de mult, iar Pruncul, desi mare mancator de clatite, nu vrea sa importe in Anglia lui mai mult de doua borcane. Deci, cum ziceam, la congelator cu afinele!  Dar inainte de asta m-am jucat putin cu ele, sunt asa de frumoase, ca niste margelute negre! Ce-am mai facut in week-end? Am batut un cui. Da, de ce radeti? Unii oameni, destul de multi, viseaza sa bata cuie. Candva demult, cu ani in urma, visam sa am casa mea, sa bat eu cu mana mea, cuiul meu in peretele meu! Mi-a ajutat bunul Dumnezeu si am batut multe cuie in peretii mei, dandu-mi cu ciocanul meu peste degetele mele. Asa am simtit nevoia si-n week-end, cand am decis ca nu pot lasa treaba asta pentru maini de barbat si ca mi-ar sta bine cu o unghie vanata. O am! Dar am in sfarsit si crucea din lut ars cumparata de la Sambata, pusa sus, pe perete in camera Pruncului!