Adica eu, pentru ca zilele astea cel mai bine functionez cu portii generoase de curcubeu. Daca oi slabi, sau m-oi ingrasa de la el, nu stiu, o sa vad eu. Dar parca nici nu conteaza, deocamdata simt nevoia sa mananc vara cu lingura, sa ma bucur de fiecare zi cu soare si de fiecare culoare din farfurie, pentru ca nu mai dureaza mult si o sa-mi fie dor de ele. Asa simt in fiecare an, cand incepe luna august, parca e semn ca vara se apuca sa-si faca incet, incet, bagajele. Vara de anul asta a fost ca-n copilaria mea, cand era soare calm in fiecare zi si din cand in cand ne racorea cate o ploaie binecuvantata, iar cuvintele galben, portocaliu, rosu se foloseau doar ca sa descrie florile din curtea bunicii, nu si codurile termice. Noi am fost norocosi in coltul asta de tara, prin alte parti am auzit ca au fost si coduri din astea colorate. Am avut un week-end linistit, in care n-am reusit sa fac mai nimic din ce mi-am propus, drept e ca nici nu-mi propusesem prea multe. Am facut in schimb ce nu-mi propusesem. E bine si asa, ca mie imi plac surprizele! Mai ales cand ma surprind singura. De exemplu m-am surprins uitandu-ma la doua kg de afine pe care le cumparasem cand eram in transa probabil, pentru ca habar n-aveam ce vreau sa fac cu ele.
M-am decis ulterior pentru un desert, o carafa mare cu limonada cu afine (reteta in curand, daca o doriti) si restul la congelator pentru tarte si prajituri la iarna. Gem nu fac, pentru ca mai am de caise, de visine, de trandafiri si la noi nu se consuma totusi atat de mult, iar Pruncul, desi mare mancator de clatite, nu vrea sa importe in Anglia lui mai mult de doua borcane. Deci, cum ziceam, la congelator cu afinele! Dar inainte de asta m-am jucat putin cu ele, sunt asa de frumoase, ca niste margelute negre! Ce-am mai facut in week-end? Am batut un cui. Da, de ce radeti? Unii oameni, destul de multi, viseaza sa bata cuie. Candva demult, cu ani in urma, visam sa am casa mea, sa bat eu cu mana mea, cuiul meu in peretele meu! Mi-a ajutat bunul Dumnezeu si am batut multe cuie in peretii mei, dandu-mi cu ciocanul meu peste degetele mele. Asa am simtit nevoia si-n week-end, cand am decis ca nu pot lasa treaba asta pentru maini de barbat si ca mi-ar sta bine cu o unghie vanata. O am! Dar am in sfarsit si crucea din lut ars cumparata de la Sambata, pusa sus, pe perete in camera Pruncului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu